Citesc zilele acestea Hemingway, un alt volum de povestiri: sunt lucruri care imi plac si lucruri pe care nu le apreciez la stilul lui de a scrie. Deocamdata stiu doar ce imi place: Hemingway construieste excelente tablouri despre lucruri sau fapte simple si reuseste sa le dea o greutate, te face sa le tii minte. Desi nu e cel mai important aspect tin minte dintr-o povestire starea unui personaj, ticurile lui, sau o pisca, un baston, o atitudine, un gest. Hemingway reuseste sa fie interesant prin lucrurile simple pe care le prezinta, lucruri care nu ar trezi interes cititorului daca ar fi (de)scrise de un scriitor mai mediocru. Surprinde la Hemingway si talentul de a duce in derizoriu (mai ales prin replicile si reactiile personajelor sale) lucrurile grave sau cu adevarat importante care se petrec, spre exemplu persiflarea unei crime, vezi finalul The Short Happy Life of Francis Macomber.

Deocamdata nu reusesc sa imi dau seama ce nu imi place cu adevarat la stilul lui Hemingway. Cred ca nu imi place bruschetea si felul in care se intampla unele lucruri, sunt luat pe nepregatite prea prapastios de unele lucruri care se produc tam-nesam. In The Battler, spre exemplu, aproape intreaga povestire presupune intalnirea, dialogul si masa dintre Ad, Nick si Bugs, iar apoi brusc Ad se precipita, primeste o bata-n cap iar finalul devine previzibil.

Sursa foto.