vineri, 26 noiembrie 2010

Despre pesti.

Recunosc, nu stiu foarte multe lucruri despre pesti.
Aproape toti pestii par "baieti" si aproape toate pasarile par "fete".
La prima vedere par nu doar niste niste fiinte pasnice ci si plictisitoare mai ales pentru ca nu prea scot sunete.
E adevarat sunt colorati, de dimensiuni diferite si cu tot felul de ciudatenii in comportament. Se misca prin apa precum pasarile prin aer.
Da, pestii sunt pasarile mute ale apei.
Pesti nu pot comunica "verbal", rezulta de aici ca pentru ei trebuie sa fie foarte importanta privirea.
"Ochi de vultur" ar trebui sa aiba un corespondent in lumea pestilor.
Baietii astia, pestii, nu tipa, nu ragusesc si nu canta.
Sunt si foarte comici, fac mereu cu branhiile miscarea aia teribil de comica. :)
Pestii sunt foarte tacuti si conflictele dintre ei se rezolva probabil in liniste sau cel mult in soapta.
Nu au nevoie sa se spele pe dinti si banuiesc ca nu li se intampla des sa le fie sete.
Ei nu scuipa pe nimeni. As paria multi bani ca in Tara Pestilor nu exista nici o lege prin care sa fie obligati sa faci dus. O astfel de lege ar fi buna pentru oameni.
Cum ar trebui sa se intample unui peste astfel incat el sa spuna stins: "mi s-a uscat gura"?

Mi-ar place ca macar un peste sa fi fost spanzurat/inecat/strangulat cu o alga si care sa fi gandit urmatoarele : "nu mai am aer!".

luni, 1 noiembrie 2010

Despre tristete

Tristetea e unica si tocmai de aceea nu poti vorbi despre empatie.
Bucuria si iubirea sunt lucruri subiective dar pot fi impartasite, pe cand tristetea e doar ceva propriu.
Tristetea isi are rolul ei, igienizează sufletul de ferigire. Tristetea nu este un dezastru, ci un proces. Nu sufera grade de comparatie decat din exterior.
Nu merita sa fii trist decat daca esti singur, doar atunci iti poti plange de mila.
Tristetea e cruda, nu simte nimic, nu-i e mila de nimeni si reuseste sa se impuna inauntru indiferent de conditiile meteo.
Tristea niciodata nu e trista, e intotdeauna (bine)dispusa ca sa-ti tina companie ani de zile. Nu are frati gemeni dar nici surori. Are doar vecini - apusul. Tristetea e uneori o oglinda bine lustruita care nu poate fi murdarita decat atunci cand dispare lumina.
Tristetea este ea insasi 24 de ore pe zi. Pentru sinucigasi ea e un mod de evadere. Pentru oamenii obisnuiti tristetea e o cunostiinta care ii viziteaza in cele mai lenese momente ale existentei.
Tristetea nu pierde niciodata la pariuri, ea are intotdeauna inspiratia de a miza toata nefericirea pe cota cea mai mare.