Tristetea e unica si tocmai de aceea nu poti vorbi despre empatie.
Bucuria si iubirea sunt lucruri subiective dar pot fi impartasite, pe cand tristetea e doar ceva propriu.
Tristetea isi are rolul ei, igienizează sufletul de ferigire. Tristetea nu este un dezastru, ci un proces. Nu sufera grade de comparatie decat din exterior.
Nu merita sa fii trist decat daca esti singur, doar atunci iti poti plange de mila.
Tristetea e cruda, nu simte nimic, nu-i e mila de nimeni si reuseste sa se impuna inauntru indiferent de conditiile meteo.
Tristea niciodata nu e trista, e intotdeauna (bine)dispusa ca sa-ti tina companie ani de zile. Nu are frati gemeni dar nici surori. Are doar vecini - apusul. Tristetea e uneori o oglinda bine lustruita care nu poate fi murdarita decat atunci cand dispare lumina.
Tristetea este ea insasi 24 de ore pe zi. Pentru sinucigasi ea e un mod de evadere. Pentru oamenii obisnuiti tristetea e o cunostiinta care ii viziteaza in cele mai lenese momente ale existentei.
Tristetea nu pierde niciodata la pariuri, ea are intotdeauna inspiratia de a miza toata nefericirea pe cota cea mai mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu