vineri, 11 iunie 2010

Elogiul apusului

În Ardeal.
Ieri, spre seară, calătoream cu trenul.
Am avut o revelaţie: nu pot fi vesel sau binedispus în amurgul zilei.
Când văd soarele la apus întotdeauna ceva în mine coboară.
Odată cu apusul începe şi viaţa mea, începe ziua mea, adică noaptea.
Apusul este o incantaţie pentru romantism dar în nici un caz pentru fericire.
Trăiască luna!
Apusul este preludiul lunii.

Niciun comentariu: