În România afirmarea adevărului este cea mai ușoară probă de testare a caracterului cuiva.

E vorba de multi bani

Amicul meu A este un mic (sau mare) om de afaceri, are o firma de consultanta, cativa angajati, contracte babane in lumea araba dar si in America de Sud si traieste pe picior mare. Imi spune deunazi ca va trebui sa faca in Kuwait un "business trip" iminent. La intrebarea mea "De ce nu ii trimiti pe angajatii tai in astfel de excursii plictisitoare?" imi raspunde simplu, ca si cum raspunsul ar fi fost subinteles: "e vorba de bani multi, nu pot dezvalui nimanui afacerile pe care le fac eu personal acolo, in viitor ar putea pleca de la firma mea si mi-ar face concurenta". Socat de un astfel de raspuns gasesc totusi puterea de a face observatia ca si el la randul sau a invatat de la cineva afacerea pe care o conduce acum si A. nu ar fi ajuns om de afaceri daca acel cineva nu l-ar fi invatat pe el schemele smecheriile pe care acum A. refuza sa le dezvaluie altora. Replica amicului A. a fost aceea - "nu pot face la fel, e vorba de multi bani". In urma acestui dialog m-a apucat o scarba si mai mare de bani in general si de oamenii de afaceri .

Sursa foto.

Citesc zilele acestea Hemingway, un alt volum de povestiri: sunt lucruri care imi plac si lucruri pe care nu le apreciez la stilul lui de a scrie. Deocamdata stiu doar ce imi place: Hemingway construieste excelente tablouri despre lucruri sau fapte simple si reuseste sa le dea o greutate, te face sa le tii minte. Desi nu e cel mai important aspect tin minte dintr-o povestire starea unui personaj, ticurile lui, sau o pisca, un baston, o atitudine, un gest. Hemingway reuseste sa fie interesant prin lucrurile simple pe care le prezinta, lucruri care nu ar trezi interes cititorului daca ar fi (de)scrise de un scriitor mai mediocru. Surprinde la Hemingway si talentul de a duce in derizoriu (mai ales prin replicile si reactiile personajelor sale) lucrurile grave sau cu adevarat importante care se petrec, spre exemplu persiflarea unei crime, vezi finalul The Short Happy Life of Francis Macomber.

Deocamdata nu reusesc sa imi dau seama ce nu imi place cu adevarat la stilul lui Hemingway. Cred ca nu imi place bruschetea si felul in care se intampla unele lucruri, sunt luat pe nepregatite prea prapastios de unele lucruri care se produc tam-nesam. In The Battler, spre exemplu, aproape intreaga povestire presupune intalnirea, dialogul si masa dintre Ad, Nick si Bugs, iar apoi brusc Ad se precipita, primeste o bata-n cap iar finalul devine previzibil.

Sursa foto.

Merkel aproba o potentiala cercetare penala a lui Jan Boehmermann pentru ca l-a insultat pe Erdogan

Jan Boehmermann este un comedian german care a recitat in timpul unui program ZDF un poem jignitor la adresa lui Recep Tayyip Erdoğan (care nu mai poate fi considerat presedintele Turciei, ci dictatorul Turciei din moment ce taie si spanzura pe oricine-l vorbeste de rau, de la protestatari si partide de opozitie, la ziare si televiziuni). Anglea Merkel a considerat poemul respectiv jignitor si a aprobat o potentiala cercetare penala a lui Jan Boehrmann, desi in urma cu vreo 15 luni mergea brat la brat alaturi de Hollande la Paris in marsul tinut in cinstea libertatii de exprimare si a satiristilor de la Charlie Hebdo (care fusesera mult mai cruzi si mai agresivi decat Boehmermann) ucisi pentru satira lor la adresa islamului. Orice comentariu si analiza este de prisos, Merkel se umple, iata, a cata (oara?) de penibil si rusine.
Poza de mai sus nu are legătură cu satiristul german, ci aparține unui artist italian și a fost postată pentru că descrie foarte bine realitatea societății europene de astăzi.
Sursa foto.

Modelul de slugărnicie supremă

În 4 aprilie 1944 americanii au bombardat Bucureștiul omorînd 2942 de români. În 2002 și 2007 românii au ridicat din slugărnicie două monumente în cinstea aviatorilor americani doborâți deasupra Bucureștiului.

Mai multe detalii aici. Avem toate motivele să ne fie rușine că suntem români.

Udrea despre Vasilescu

Iată ce spune Elena Udrea (cea sub fusta căreia s-ar fi băgat Baconschi și mulți alți intelectuali români cinstiți, neinteresați de sinecură) despre primarul Craiovei:

- Ma voi duce la Arestul Central, acolo de unde ma scoteau incatusata acum un an, pentru a dovedi ca exista curaj si solidaritate in societate. Nu conteaza culoarea politica, ci nevoia unei societati normale, fara de care Romania nu poate avea viitor.

- Avem din nou un caz de finantare de campanie electorala, adica exact ceea ce se poate reprosa oricarui om politic care a candidat vreodata, ori a participat la alegeri.

Așadar, nu șpăgile sunt buba, nu afacerile necurate și hoția, ci curajul și solidaritatea între femei și finanțările cinstite din campanie. Țața asta de Elenei Udrea îi e frică să nu fie turnată de Vasilescu pentru vreo combinație mai veche și a mers la Arestul Central să-i spună ăleia să tacă. Oricum ar fi, Udrea ar trebui să primească un premiu pentru prostie, nesimțire și șmecherie pe care să îl împartă cu mentorul ei, vajnicul Traian Băsescu.

Oameni integri

Am un amic care încă locuiește în România, în vârstă de vreo 35 de ani, probabil singurul om cu adevărat integru pe care îl cunosc. Când i-a născut nevasta nu a dat șpagă la doctor. A renunțat la un post de director adjunct într-o firmă de IT în momentul în care a fost pus să facă niște compromisuri. Nu și-a înșelat nevasta, nu și-a păcălit meseria, nu și-a neglijat familia, și-a păstrat religia cu cea mai mare sfințenie, este un adevărat model de om virtuos, fără să fie un om al faptelor. Am cunoscut preoți, avocați, procurori care nu au același simț moral și nici același nivel de cinste. Marea problemă a acestui om este că, într-o țară ca România nu este lăsat în pace, nu are liniște, toți îl ceartă, toți îl condamnă, nici de singurătate nu are parte. Are o viață de haiduc, aș putea spune de...terorist, singura lui realizare este că nu e plăcut de aproape nimeni. Câți din oamenii obișnuiți și-ar asuma riscurile de a trăi corect, câți ar fi dispuși să accepte singurătatea, reproșurile și marginalizarea celorlalți care decurg dintr-un mod cinstit de viață? Câți oameni sunt capabili de o atât de mare tărie de caracter? Aproape nimeni. De-asta nu există modele în România, nici în mediul religios, nici în cel intelectual și cu siguranță nu în cel politic.

Sursa foto.