Fragment din cartea Teme, personaje,sărbători creștine și tradiții românești, Cristian Badilita, Editura Vremea București, pag. 132-133:
„Când Constantina, sora împăratului Constantin, îl roagă pe episcopul Eusebiu să-i procure un portret al lui Isus, acesta îi răspunde scandalizat: ”Ai auzit tu de un asemenea lucru în vreo biserică sau ai auzit măcar vorbindu-se de așa ceva? Ca și cum n-ar ști toată lumea că lucrurile de acest fel sunt ținute departe de biserici în toată lumea și că ele sunt interzise creștinilor” (Migne, PG 20, col. 1548). Eusebiu se întreabă retoric cine ar putea reprezenta trăsăturile chipului pe care Isus le are în cer? Ca și alți teologi din primele secole, el nu insistă, așa cum vor proceda Ioan Damaschin și Teodor Studitul, pe efectul Întrupării asupra iconografiei, ci pe efectul Înălțării la cer. Nimeni nu poate picta un portret autentic al Fiului lui Dumnezeu înălțat la dreapta Tatălui. Portretul lui Isus trăitor pe pământ n-ar da seama de natura Sa divină, mult mai importantă decât cea umană. Aceeași atitudine se întâlnește la Epifanie al Salaminei (Panarion 27,6,10). El atrage atenția asupra riscului de alunecare spre păgânism a celor care venerează icoanele. Părinții bisericii aduc mărturie despre reprezentări ale multor scene provenite din Vechiul Testament, dar acest lucru nu trebuie interpretat ca dovezi ale unui cult liturgic al icoanelor. Grigore de Nyssa vorbește despre sensul catehetic al picturilor respective, iar Grigore cel Mare despre rolul lor educativ.”
Foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu