H. locuia în satul meu natal și se distingea printre ceilalți bețivani din generația lui că bea numai vodcă. Într-o seară, la barul din sat, mi-a povestit un episod petrecut cândva înainte de 89'.
Într-o zi, după ce ieșise de la școală, în timp ce mergea spre casă a observat în curtea casei vecine cu parcul de castani, parc pe lângă care trecea zilnic, niște găini timide, stinghere și nesupraveghete care până atunci nu-i atrăseseră atenția. A doua zi, în loc să meargă la școală, împreună cu niște prieteni de haiducie au furat câteva găini din curtea respectivă. Apoi, au mers pe malul rîului, le-au tăiat, le-au gătit, le-au digerat, s-au distrat, au dansat, au aruncat resturile în rîu, au împrăștiat focul și la vremea la care ar fi trebuit să plece de la școală au pornit și ei agale, plini de melancolie după ziua scursă, spre casele lor ca să ajungă acasă la ora la care erau așteptați. În curtea casei “șeful de post” discuta aprins cu părinții lui. Pe vremea aceea, o infracțiune juvenilă era pedepsită și cu tunderea la zero pentru ca oprobiul public să fie unanim. Pe lângă alte pedepse din partea autorităților și familiei, așa cum era "normal" pe vremea aceea, și H. a fost tuns la zero împreună cu ceilalți camarazi.
La câteva zile după incident, la ora de rusă bătrâna dirigintă îl poftește la tablă pentru a-l asculta din lecția care trebuia pregătită pentru ziua aceea. Un adolescent care fură găini, însă, nu e un elev strălucit la limbi străini și în general la nicio materie. H. i-a răspuns senin că nu a învățat. Profesoara a început să se enerveze, să amestece rusa cu româna, reproșurile că e un prost și un leneș cu faptul cu trecutul de delicvent și luând din vaza de pe catedră un trandafir din sârmă tare, care avea niște spini mici bine fixați pe tulpina trandafirului, a tras o rafală peste chelia lui H. Spinii au arat țeasta lui H. provocându-i sângerare și o durere cruntă. H. ne-a povestit că a vrut s-o bată pe profesoară, dar s-a gândit că un astfel de incident l-ar putea trimite la școala de corecție așa că s-a mulțumit să o înjure, să plece și să trântească ușa cu violență spre consternarea elevilor și idignarea profesoarei.
În anul acela H. a rămas repetent pentru incidentul de la ora de rusă și cu niște cicatrici pe scalp pentru tot restul vieții. Între timp bețivul a murit ciroză de ficat, iar profesoara trăiește și are o reputație excelentă printre comuniștii din generația ei.
Foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu