În somn.

Visul îmi pare a fi una dintre cele mai grozave stări din existenţa umană.
Deşi nu am experiment revelaţia intuiesc visul ca o formă internă de (auto)revelaţie. Visul e o deformare a realităţii într-un stil autentic, propriu pentru fiecare caz.
Visul e o combinaţie de halucinaţie şi alienare. Numai pentru "trăirea" viselor şi viaţa tot merită trăită.
Eu am dezavantajul de a nu visa într-o gamă cromatică prea bogată, aproape că pot spune, despre visele mele, că au fost mai mult în alb-negru, sau în negru şi alb. Cu toate astea nu mă simt sărac.