Cum ar fi ca la maturitate sa uiti totul ?
Sa te trezesti intr-o dimineata langa cine te-ai culcat si sa nu stii nimic.
Sa uiti toate cuvintele ,sa-ti uiti amintirile si sentimentele.
Sa nu-ti doresti nimic,de fapt sa nu stii sa-ti doresti ceva...
Sa-ti uiti instinctele si reflexele...ticurile si obiceiurile.
Sa nu stii sa vorbesti nimic,sa gandesti nimic.
Sa te trezesti intr-o stare de goliciune absoluta: intelectuala,emotionala,afectiva si rationala.
Cine ar fi in stare sa te invete sa te "umpli"?
Ar fi oare asta o forma de lene perfecta si inconstienta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu