Ipoteze

Îngerul întreabă : " Ce faci, omule ? "
Omul răspunde : " Spre deosebire de tine, în fiecare zi, eu mor. "

Omul întreabă : " Ce faci, îngeraşule? "
Îngerul răspunde: " Când nu am grijă de tine, zbor."

Omul întreabă: " Ce faci, Doamne ? "
Dumnezeu răspunde : " Eu sunt ! "

Dumnezeu : " Ce faci, omule? "
Omul : " ... "

Despre tristete

Nu merita sa fi trist decat daca esti singur, doar atunci iti poti plange de mila. Te uiti in oglinda, tristetea iti face cu ochiul, tu o imbratisezi cu dor, apoi tristetea preia controlul si face restul. Tristetea trebuie sa fie un abur, sau un lichid, pentru ca nimic contondent nu poate pune stapanire pe trup si minte. In schimb umezeala sau gazul au intotdeauna ceva magic, ceva galben sau negru care te poate subjuga. Activitatea ei preferata e privitul pe fereastra, in timp ce in camera ploua cu ganduri sumbre ce sting focul din soba, focul lumanarilor si focul unei brichete imaginare aflate pe o masa reala maro. Tristetea e nemuritoare si nu se plictiseste niciodata, ea nu se satura sa existe si sa priveasca. Tristetea fiecaruia e unica. fiecare pretinzand ca are tristetea lui. Oricine isi poate pune tristetea intr-un ghiveci unde o poate iriga si pastra la umbra. Tristetea iubeste diafanul, umbra, penumbra, apusul si noaptea. Tristetea creste intr-un apus cat altii intr-o rotatie completa a Pamantului in jurul Soarelui. Tristetea are o manifestare simpla. Bucuria si iubirea sunt lucruri subiective dar pot fi impartasite, pe cand tristetea e doar ceva personal, ca o moara, ca o comoara, ca o sora, ca un destin, ca un breloc, ca un deja-vu sau o piatra verde pe care ai gasit-o pe malul unui lac atunci cand ai fost in padurea de la marginea satului bunicului din partea mamei, sat pe care il visezi atat de putin colorat in noptile de toamna. Tristetea isi are rolul ei, e un fel de igiena sau gaura neagra pentru universul fericirii. Nimeni nu spune ca e nefericit ci ca e trist. Tristetea nu e un dezastru ci un proces. Tristetea nu sufera grade de comparatie decat din exterior. Cineva te poate vedea trist, foarte trist, destul de trist, suficient de trist, nu foarte trist, intristator. In schimb, din interior, trist si foarte trist sunt echivalente pentru ca tristetea a ramas corigenta la matematica si gramatica inca din clasa zero. Tristetea nu poate fi niciodata vesela, cum ar putea fi tristetea vesela sau fericita? Totusi, daca tristetea ar fi singura atunci s-ar intrista si asta ar fi cu adevarat trist, de aceea prefera sa tina companie oamenilor. Asadar, tristetea nu e niciodata trista, e intotdeauna binedispusa sa-ti tina companie ani de zile si zile de ore. Tristetea are miezul crud si tare, nu simte nimic, nu-i e mila de nimeni si reuseste sa se impuna inauntrul unui om indiferent de conditiile meteo ale sentimentelor sale. Tristetea n-are mama, n-are tata, n-are frati gemeni, are cel mult un bunic dar a uitat de existenta lui. Cand n-are ce face, tristetea se transforma intr-o oglinda bine lustruita care nu poate fi murdarita decat atunci cand dispare luna. Intr-o noapte fara luna Christ era trist pentru ca oamenii dormeau. Dormeau in gradini, dormeau in paturi, dormeau in femei gravide, dormeau in femei care nu-si propuneau sa faca copii, dormeau in morminte, dormeau pe nori care nu exista, dormeau in cuptoare de paine, dormeau in filme, dormeau in timpul liber, dormeau in mari si zeci de mii de leghe sub mari, dormeau in toate pozitiile, dormeau pe rupte, pe apucate, dormeau irational, dormeau pe ei insisi, dormeau fara sa stie ca tristetea nu doarme ci ea le vegheaza somnul. Tristetea e netulburata in tacerile ei. Se spune c-ar fi muta, dar la fel de posibil ca ea sa nu se prefaca si cineva sa-i fi taiat candva limba si sentimentele si ea sa fie mai naturala decat ne-am imagina. Tristetea este ea insasi 24 de ore pe zi. Pentru sinucigasi ea e un mod de evadare, pentru oamenii veseli ea e doar un contrast. Pentru oamenii obisnuiti tristetea e o cunostinta care ii viziteaza in cele mai lenese momente ale existentei. Tristetea nu pierde niciodata la pariuri, ea are intotdeauna inspiratia de a miza toata nefericirea omului pe cota cea mai mare. Si de cele mai multe ori, castiga. Sursa Phto.

Timp senzual

Doua ceasuri se pot saruta pentru ca, desi n-au buze au limbi.

Ilustratie : Devis Grebu.

Declaratie de dragoste

Mi-am reamintit astazi fraza lui Steinhardt din Jurnalul fericirii care e de fapt o declaratie de dragoste: "Dostoievski: cred ca nu exista nimic mai frumos, mai adanc, mai imbietor, mai rezonabil, mai barbatesc si mai perfect decat Hristos, ba mai mult decat atat, daca cineva mi-ar dovedi ca Hristos este in afara adevarului si ca de fapt adevarul este in afara lui Hristos, mai bine as ramane atunci cu Hristos decat cu adevarul."

Osama discipolul lui Onan

De câteva zile a apărut o ştire excepţională: suntem informaţi că în fosta locuinţă a lui Bin Laden s-ar fi găsist o cantitate impresionantă de materiale pornografice! Evz.ro scrie că "Materialele pornografice - găsite la reşedinţa lui Bin Laden din Abbottabad constau în înregistrări video realizate cu echipamente electronice moderne şi sunt în număr mare, au precizat sursele citate."
În caz că nu e o glumă de-a americanilor comicul de situaţie în cazul de faţă este copleşitor. Teroristul care a îngrozit America, virilul, temutul şi respectatatul Bin Laden, bărbat cu 5 neveste era onanist! E grav dacă pornografia a ajuns să facă ravagii până şi printre terorişti, şi încă dintre cei cu harem.
Sa fii capul unui grup de ucigaşi kamikaze, să te caute CIA zeci de ani, să distrugi World Trade Center, parcă nu e compatibil cu vizionarea de filme prono(americane?).
Dacă informaţia aceasta nu este doar o calomnie atunci pentru posteritatea lui Osama este deosebit de umilitor, penibil şi degradant. Dacă însă este o minciună, atunci americanii şi-au atins scopul pentru că "din calomnie, vorba lui Beaumarchias, rămâne mereu ceva".

Imi pare ca de foarte multe ori o parte dintre jurnalisti gasesc placere in a se victimiza, dar, si daca nu o fac, au harul, sau se educa, in gasirea cuiva care, agasat de virilitatea deontologica a jurnalistului sa ajunga sa isi piarda cumpatul si sa-i agreseze verbal sau fizic. Cei mai multi dintre ei, dupa ce traiesc astfel de evenimente se simt eroi si se lauda cu faptele lor mari, invocand violarea "libertatii presei" din Romania.
Printre jurnalistii din Romania atitudinea si exprimarea politicienilor au ajuns celebre pentru lipsa de politete, de eleganta si de maniere pe care o promoveaza "alesii". Ion Iliescu a devenit celebru, printre altele, si pentru un "Mai, animale!" adresat unui jurnalist.
In urma cu cateva zile, domnii Cristoiu si Turcescu au reusit sa intre si ei in galeria selecta a oamenilor publici cu vorbe "de duh" la adresa unei alte jurnaliste Marina Almasan, numind-o pe aceasta "maimuta" si "proasta".
Felicitari jurnalistilor pentru performanta si..la mai mare! In felul acesta, s-a dovedit ca diferenta dintre clasa politica si clasa jurnalistilor nu este prea mare, la categoria limbaj scorul fiind deocamdata egal.
Mai mult ca sigur politicienii, la cat de needucati sunt, vor gasi bineinteles, in totata intamplarea, inca un motiv de badaranie, marlanie si taranie.
Pacat.

Despre vise

Dumnezeu nu oboseste, deci nu doarme. Dumnezeu e Atotputernic, Atotstiutor.
In Geneza se spune ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie sa aiba minte, constient, inconstient si subconstient...
Se naste deci intrebarea : Dumnezeu viseaza? Dar ingerii?
Ti-ar placea sa ai un Dumnezeu care are un "inconstient" si "subconstient" ?
Asocierea lui Dumnezeu cu ideea de inconstienta = absurditate!
Ne putem imaginea un Dumnezeu sau un inger care doarme? Sau unul care viseaza?
Se zice ca Dumnezeu sta cu picoarele pe nori.
Cui i-ar placea un Dumnezeu-visator, sau unul cu capul in nori?!