Uneori nu e suficient sa iti fie dor de cineva.
Uneori trebuie sa transporti durerea din piept mai departe si sa te faci ca ploua.
Cand te faci ca ploua nu ploua. Incepe furtuna si dupa ce plangi un pic in tine, te speli pe fata (tot in tine) si doar in felul asta viata merge mai departe.
Omul e o fiinta fara garantii, iar pentru el importanta e supravietuirea.
Supravietuirea se leaga de existenta, deci "a fi" ramane suficient pentru fiinta umana.
Egoismul porneste probabil de la existenta, de la nevoia de supravietuire.
Si dorul sau durerea e tot o treaba egoista.
Cand ne e dor de cineva hranim de fapt o emotie egoista, in situatiile acelea ne e dor de dor.
