Mister Qes

Ce se intampla la Steaua?

2011-11-08T13:17:00.002+02:00

Citeam pe gsp.ro ca Ilie Stan a avut la antrenamentul de dupa meciul cu Chiajna doar 9 jucatori apti; asta nu pentru ca elevii sai erau plecati in vacanta sau la loturile nationale, majoritatea erau invalizi din punct de vedere medical.
Atunci cand jucatorii se accidenteaza vinovati sunt fie adversarii (contuzii, fracturi) fie staff-ul medical (rupturi musculare, intinderi). Desigur, exista si jucatori fragili precum Radut, care au accidentarea in esenta lor de a fi, dar acesta este, sa speram, un caz izolat. De asemenea, starea proasta a gazonul sau ghinionul mai pot fi invocate drept motive ale accidentarilor, dar in cazul stelistilor ultimele doua motive nu pot fi amintite.
Schimbarile prea dese de antrenor, dar mai ales schimbarea staff-ului antrenorului conduce la instabilitate si lipsa de continuitate in pregatirea fizica, iar jucatorii stelisit simt lucrul acesta pe propria piele, de fapt, pe proprii muschi. De asemenea, deplasarile nesfarsite si absenta unui teren propriu au contribuit la cresterea gradului de oboselala a echipei. In Liga 1 nu exista nici un club care sa aiba un grup atat de numeros de accidentati (la muschi) precum Steaua.
Ilie Stan are si el partea sa de vina in inmultirea accidentarilor. La cateva zile de la instalarea sa la Steaua Stan a dus echipa intr-un cantonament montan unde a facut aproape in exclusivitate antrenamente fizice de o duritate extrema. Un lucru foarte curios - stelistii se accidenteaza de cele mai multe ori in prima repriza: Gardos in minutul 1 (!) si Tatu in minutul 30 cu Maccabi, tot in prima repriza Tibi Balan cu Chiajna! De regula accidentarile musculare se produc in finalul meciurilor, dupa un efort de 70-80 de minute in care jucatorul a facut risipa de efort (cazul lui Martinovic?).
Nu putem decat sa speculam ca dincolo de oboseala deplasarilor si lipsa de continuitate in pregatirea fizica nici incalzirea de dinaintea meciului nu este facuta adecvat, lucru ce ar explica intr-o oarecare masura intinderea lui Gardosdin minutul 1, adica la prima faza a jocului! Desigur, oficialii stelisti invoca ghinionul, terenul, diavolul, dar scuzele astea sunt scuze mistico-absurde demne de patronul lor. Un staff lipsit de profesionalism, absenta unui program adecvat, absenta unui teren propriu, evolutiile inconstante, oboseala meciurilor din Europa League, un lot decimat, zecile de antrenori si un joc intamplator nu vor duce Steaua pe primul loc indiferent de cati jucatori va mai cumpara Becali, nici sezonul acesta, nici sezonul viitor. Pacat de suporterii stelisti care vor trai din nou o alta dezamagire...

Steaua : noroc si ghinion

2011-11-08T12:39:00.001+02:00

Dupa jumatatea de meci de la Ploiesti suporterilor Stelei le-a reinviat orgoliul si aseara, la meciul cu Maccabi au venit langa echipa populand in numar mare National Arena pentru a vedea din nou Steaua: Steaua unita, luptatoare agresiva si, de ce nu, Steaua norocoasa.

Pe de-o parte Steaua a avut noroc la multe din momentele meciului: primul gol a fost inscris de cel mai scund jucator al ei, al doilea sut pe poarta a insemnat si ce-l de-al doilea gol. De asemenea, Steaua a avut sansa si la golul trei cand mingea trimisa de Martinovic a lovit bara apoi a ricosat din nou la sirb, in cele din urma la Nikolic si apoi la Tanase care a finalizat sec. Steaua a profitat si de neinspiratia antrenorului oaspetilor care l-a titularizat in poarta pe Davidovitch care a gresit la primul dar mai ales la ultimul gol, asta nestirbind nici meritul lui Tatu nici meritul lui Tanase.

Pe de celalta parte, meciul a adus destule momente de ghinion pentru stelisti si pentru Ilie Stan care a fost nevoit sa faca doua schimbari inca din prima repriza. Mai intai a fost accidentarea lui Gardos din primele secunde iar dupa 20 de minute cea a lui Tatu. Modificarile de efectiv au destabilizat jocul echipei si au generat o multime de greseli individuale taxate neintarziat de catre oaspeti cu goluri pe tabela de marcaj.

Dupa finalul norocos si fericit al meciului Ilie Stan a vorbit despre unitatea aratata de echipa, lucru real, pozitiv si observabil in atitudinea jucatorilor, in disponibilitatea la efort si mai ales in altruismul jucatorilor in fazele de constructie. O alta dovada a unitatii echipei a fost gestul lui Costea care dupa marcarea golului a mers direct spre banca tehnica pentru a se imbratisa cu Ilie Stan si a celebra impreuna golul, dovada ca recentul conflict dintre cei doi s-a stins.

Admirabil a fost aseara Tanase prin goluri si capacitatea de efort greu de ghicit la un jucator atat de nestatornic in evolutii. Cristi Tanase ne-a obisnuit mai de graba cu goluri in Europa decat in campionat, drept dovada sunt golurile sale cu Napoli, Livepool, CSKA si cele doua cu Maccabi. Desigur, printre remarcatii echipei ii mai putem enumera aici pe langa Tanse si pe Bourceanu, Brandan (bun executant al fazelor fixe) si in special oamenii din zona defensiva care au fost la inaltime.

Din pacate, datorita meciurilor nereusite din Cipru si Israel prin victoria de aseara Steaua nu a obtinut mult ravnita calificare in "primavara europeana". Tocmai de aceea, pentru obtinerea calificarii, Steaua va trebui sa abordeze si ultimele doua meciuri din grupa cu acelasi elan si vitalitate. Noua, suporteriilor, nu ne ramne decat sa ne rugam pentru recuperarea accidentatilor si sa speram intr-un parcurs european cat mai lung, care totodata sa fie validat si in campionat de evolutii precum cea de aseara.

Ciprian Marica

2011-11-08T12:36:00.001+02:00

Ciprian Marica este unul dintre cei mai talentati fotbalisti din generatia sa, de obicei inscrie goluri spectaculoase si este ceea ce generic numim un " jucator de executie". Este principalul atacant al Romaniei si atacantul uneia dintre cele mai iubite formatii din Germania.

Din nefericire, aceste lucruri pozitive sunt "compensate" de o multime de nereusite in plan profesional. La VFB Stuttgart jucatorul roman nu a reusit sa se impuna in prima formatie desi a avut de a face cu antrenori precum Armin Veh, Christian Gross, Markus Babbel sau Labbadia. Cu ultimul s-a certat chiar fiind in cele din urma exclus din lotul echipei. In vara lui 2011 i-a fost reziliat contractul si in cele din urma s-a transferat la Schalke din postura de jucator liber de contract.

Ciprian este acum rezerva si la Schalke unde a jucat, de la inceputul sezonului pana in prezent, doar 12 meciuri fara ca sa inscrie vreun gol. In plus citim ca Schalke i-ar fi gasit deja un inlocuitor romanului in persoana lui Teemu Pukki (21 ani). Intelegem cu totii ca se bate pentru un loc de titular cu celebrii si valorosii Raul si Huntelaar deci concurenta e deosebit de acerba, dar ne asteptam ca macar pe finlandezul si neexperimentatul Pukki sa-l dovedeasca! Raul are 34 de ani, Marica 26, sa zicem ca experienta lui Raul isi spune cuvantul, dar daca nici pe Teemu Pukki nu reusesti sa-l domini si sa te impui in fata lui, atunci care mai e rolul lui acolo? Cum isi dovedeste Marica valoarea altfel decat jucand constant la o echipa dintr-un campoinat puternic unde sa inscrie goluri? Cum poate Romania sa reconstruiasca o echipa nationala care sa se califice la un Campionat Mondial daca cei mai buni jucatori ai ei, precum Marica nu reusesc sa isi impuna valoarea in competitii medii precum Turcia, Germania, Franta? Bogdan Stancu, Daniel Niculae pot fi pusi oarecum in aceeasi oala a asteptarilor neimplinite alaturi de Ciprian Marica. Asteptarile suporterului roman de la astfel de jucatori sunt deosebit de mari. Umilintele traite de suporterul roman in fata unor echipe precum Belarus, Albania, Letonia au umplut paharul rabdarii. Ne dorim si noi ca la sfarsitul week-end-ului sa citim cu mandrie ca Torje, Mutu, Stancu, Marica, Daniel Niculae s-au gasit in etapa tocmai incheiata pe listele marcatorilor.

Priviti la Suedia care-l are pe Ibrahimovic, tot jocul echipei si echipa in sine depinde de evolutia lui, evolutie care de cele mai multe ori confirma asteptarile suporterilor tinand cont de ultimele calificari ale suedezilor la turneele finale. Sa speram ca Ciprian Marica, sau unul dintre Bogdan Stancu sau Torje vor deveni liderii de care avem nevoie, modelele pentru jucatorii tineri si mai ales motorul unei echipe nationale care se va califica in curand la un nou turneu final.

De ce l-ai mai scuipat pe Galamaz?

2011-11-02T13:46:00.001+02:00

Oricat ai incerca sa gasesti un motiv rational la comportamentul atacatorului de la Ploiesti te vei lovi de de imposibilitatea de a intra in mintea drogatului. Metodele normale de intelegere a unui comportament sunt cele intuitive (logice sau psihologice), dar nici logica nici psihologia nu mai pot explica o astfel de atitudine si de manifestare fara precedent in Romania.

Intre Petrolul si Steaua nu exista o rivalitate istorica, cele doua echipe nu s-au luptat pentru trofee decat intamplator pentru cate o Cupa asa ca o agresiune impotriva unui jucator e absurda. Petrolul a fost mult timp prin Liga a 2-a si suporterii celor doua formatii nu s-au mai intalnit de ani buni intr-o confruntare directa. Galamaz nu a jucat la Petrolul si deci nu poate fi acuzat de tradare, precum Claudiu Niculescu in cazul Gabi Blondu'. George Galamaz nici nu-l cunoscuse pe atacator pana duminica seara deci nu poate fi vorba nici de un conflict personal intre el si atacator.

Atunci de ce l-a lovit? Sau, daca l-a lovit, de ce l-a mai scuipat? Fuga in pas cadentat si flegma bine tintita arata mult mai mult decat pumnul neprofesionist aplicat.

Poate nici nu e nevoie sa-i intelegem pe acesti oameni, un astfel de comportament nu se justifica in vreun fel. Poate, daca ar fi fost doar lovitura, am fi interpretat-o ca pe un simplu act de salbaticie sau ca pe o dorinta spre celebritate, o incercare de a intra in istorie, clasica pofta de notorietate a nebunilor. Dar asa e violenta, nebunie si ura pura exacerbata pe primul intalnit.

In decembrie 1980 un individ l-a impuscat pe John Lenon de patru ori in spate. Unele ziare de atunci au refuzat sa-i publice numele, pentru a nu satisface foamea de celebritate a criminalului. La noi intreaga opinie publica memoreaza inca din prima zi numele si istoria oricarui infractor. Poate ar trebui sa n-o mai facem.

Cristian Tudor Popescu isi incheie editorialul de azi cu o fraza "Ucigaşul din Norvegia creşte printre noi." si nu putem decat sa-i dam dreptate. Daca si in Romania s-ar obtine atat de usor accesul la arme de foc, probabil violenta si crimele ar fi cel putin la fel de frecvente precum cele din occident; cu mentiunea ca, la noi, cei morti ar primi ca bonus si-o flegma irationala din partea calailor lor.

Intalnirea cu Steaua

2011-11-02T13:41:00.003+02:00

Pana de curand, ca orice suporter, asteptam si eu cu mare neliniste meciul urmator al echipei mele preferate. Nu conta niciodata competitia in care se disputa meciul, pe considerentul ca in inima unui suporter nu are importanta doar miza jocului ci in special "intalnirea" cu echipa, jocul in sine, golurile echipei, bucuria revederii, "dansul vesel" si reusit al jucatorilor- intr-un cuvant sarbatoarea sportiva.

De multi ani incoace, ca stelist nu mai poti simti sarbatoarea. Intalnirea dintre suporter si echipa s-a transformat intr-o revedere gri aducatoare de suferinti fizice (la propriu). De ceva timp momentul reintalnirii cu echipa nu mai e unul magic si luminos, asa cum era pana la venirea actualului patron, mai mult, acum ti-e frica sa te mai uiti la meci ca nu cumva vreun Amasha sau Curtean sa iti umileasca favoritii. Personal nu mai reusesc sa ma uit pana la finalul unui meci de-al Stelei. Cred ca cele mai fericite momente ale suporterului stelist au ajuns cele de la inceputul meciului, adica secundele care preced primul fluier al arbitrului. Pana atunci lucrurile merg bine, jucatorii sunt costumati decent, nu sunt murdari, fac poze, trag la sorti, se incurajeaza, zambesc, sunt joviali si zglobii plus de-asta scorul este inca 0-0, ce sa mai, atmosfera e entuziasta din toate punctele de vedere. In astfel de conditii sa tot fi suporter! Dar, dupa ce arbitrul fluiera inceputul meciului pentru suporterul stelist incepe dezastrul care capata conotatii de calvar sau catastrofa. Tot ce tine de jocul echipei tale e strain de fenomen, legatura cu echipa pe care o cunosti tu din trecut dispare, straini iti sunt si oamenii de pe banca si cei din teren. Este evident ca pe oamenii astia, pe jucatorii si antrenorii stelisti nu-i intereseaza propria meserie, ba mai mult, isi bat joc de propria meserie. E crunt sa fii suporter stelist, dar e si mai crunt masochismul de a te uita integral la meciurile Stelei.

Ce-i de facut? Adevarul e ca nu avem prea multe solutii la indemana, totusi am putea alege dintre: sa nu ne mai uitam deloc la fotbal, sa ne alegem un alt sport de urmarit, sa ne alegem alta echipa, sa facem o revolutie, sa moara Becali, sa vina sfarsitul lumii. Orice e pe lumea asta o solutie, dar nimeni nu le aminteste jucatorilor cine sunt, ce meserie au si mai ales ce echipa i-a angajat SA JOACE! Poate daca li s-ar explica si lor mai mult, cu toata nebunia si imbecilitatea patronului, suporterului stelist i s-ar pricinui mai putine "necazuri sentimentale". Suntem convinsi, insa ca asta nu se va intampla si atunci ramane sa ne ducem suferinta pana in minutul 45, 70, 89 sau pana in ce minut rezistam. Acum si joi, si duminica viitoare si probabil...in vecii vecilor.

Defectul Dragomir si demnitatea

2011-11-02T13:18:00.002+02:00

Pe lumea asta orice lucru functioneaza dupa niste principii fie ele mecanice, electrice, termo-dinamice, logice, economice, sociologice sau de alt fel. Oamenii isi insusesc si ei astfel de principii si se supun unor principii morale, religioase, justitiare sau etice, totusi teoretizarile astea sunt un non-sens pentru miticul Dragomir. Dragomir nu are principii, valori, omul asta nu are Dumnezeu! Probabil, inca de la nastere cineva i-a pierdut manualul de functionare. De fapt, nu suntem convinsi ca Dragomir a avut vreodata unul.

De curand, dupa o iesire de la DNA a declarat astfel (semn de vinovatie) : "Nici de-al dracu' nu plec de la Liga". Cu alte cuvinte : vesnicia si nesimtirea il transcend si chiar daca s-ar dovedi ca a perceput spaga pentru licentierea echipei Poli Timisoara, chiar daca se va dovedi ca n-are dreptate si ca e corupt, asa dupa cum toata lumea stie, el tot nu va demisiona. In cele din urma tot va gasi el o metoda sa eludeze dreptate si sa ramana vesnic seful tuturor. Dragomir Dumitru nu are nici onoare, nici rusine, nici demnitiate, nici jena, nimic. El este stapanul fotbalului si este imposibil sa fie detronat. Orice s-ar intampla, si numai pentru a face in ciuda "dusmanilor" tot va ramane presedinte.

Solutiile pentru o astfel de atitudine, comportament si discurs nu se gasesc in Romania. Justitia nu-si va face nici de data aceasta datoria, chiar daca va fi arestat Dragomir sau Sandu, in cele din urma vor fi eliberati, procesele se vor prelungi la nesfarsit, viciile de procedura vor curge girla, fiecare isi va vedea de treaba. Toate astea, vorba lui Dragomir "numai de-al dracu' !" adica pentru a ne faca noua in ciuda.

Il anuntam pe aceasta cale ca si-a atins obiectivul de mult timp. A reusit sa ne faca sa ne fie de mult timp ciuda pe el si pe acolitii sai si acum ca si-a atins obiectivul acesta cu inciudarea, ar fi cazul ca sa-si reconsidere pozitia si sa demonstreze ca orice lucru sau om defect este intr-un fel reparabil,. Poate in cele din urma, chiar si un om atat de pervers, defect si degenerat precum e el, mai pastreaza intamplator, involuntar ceva bun, un sambure de demnitate si va pleca in cele din urma din proprie initiativa sau fortat de imprejurari. Sa speam ca mai devreme sau mai tarziu se va intampla in cele din urma asa cum ne dorim!

Martinovic nu seamana cu Radoi

2011-10-31T15:18:00.001+02:00

Se stie ca in Romania, la orice nivel al societatii normalitatea este absenta si poate tocmai de aceea gestul lui Martinovic de a lovi un agresor pare iesit din comun.
Nativ numele jucatorului sarb este Novak Martinović. Daca acest jucator ar fi utilizat ca fundas central, banuim si speram ca ar fi un jucator peste medie, poate un jucator bun, totusi nu un jucator exceptional. Pe postul de fundas dreapta, insa, nu s-a descurcat niciodata bine, din contra a jucat destul de multe ori foarte slab fiind criticat de presa si chiar de patronul Becali pentru evolutia din Supercupa cu Otelul dar si pentru alte prestatii nefericite. Cu toate acestea iata ca Martinovic reuseste mereu sa se evidentieze prin loialitate, abnegatie, sacrificiu, spirit de echipa si mai ales agresivitate. Dar toate aceste calitati sunt caracteristice sarbilor in general, de aceea comparatia cu Radoi este nepotriva.
In general in Romania aceste calitati nu pot fi intalnite la sportivii romani, de aceea constatarea lor in cazul unui jucator din campionatul nostru este un fapt neobisnuit. De aceea consideram ca mai cinstit ar fi sa precizam ca Radoi este neobisnuit si are ceva din spiritul sarb si nu invers, adica sa-l comparam pe Martinovic ( un sarb, deci un luptator nativ) cu Radoi (exceptie in Romania, exceptie care nu a avut intotdeauna un inteles pozitiv).

Judecata proasta a lui Dragomir

2011-10-31T15:11:00.005+02:00

Saptamana trecuta, dupa ce a iesit de la sediul DNA presedintele LPF Dumitru Dragomir a fost asaltat de ziaristi pentru declaratii. Reactia lui Dragomir a fost una visecerala, de taran needucat, injurandu-i pe ziaristi si refuzand dialogul cu presa pe motiv ca a fost "calcat pe bombeuri", "i s-a distrus costumul" etc.
Aseara, la meciul Petrolul - Steaua jucatorii Martinovic si Stanca au fost eliminati pentru ca au sarit in apararea colegului lor lovindu-l pe agresor. Reactia lui Dragomir? Sanctiunea e intemeiata: "pai ce, iti faci singur dreptate?" a declarat Mitica. Se pare ca, atunci cand vine vorba de regulamente si moralitate Dragomir stie sa le aplice cu dexteritate, dar asta se intampla doar daca nu este el cel agresat. Daca se gaseste el in postura victimei, sau daca e calcat "pe bombeuri", fie si neintentionat, atunci orice limbaj si manifestare ii este permisa, in astfel de situatii el este cel natural, care actioneaza instinctiv dar intemeiat, reflexiv dar justitiar.
Recomandam huliganilor ca pe viitor sa nu mai aiba treaba cu jucatori nevinovati si inocenti precum Galamaz, ci sa-si indrepte energiile negative spre oameni de felul lui Dragomir, Sandu si ceilalti oameni de prin Comisii care proclama superioritatea si autoritatea regulamentului. In felul acesta, ne-am da si noi seama cum ar reactiona Dumitru Dragomir daca ar primi pe la spate un pumn in figura si nu i-ar mai fi distrus doar costumul ci osul zigomatic! Am putea observa daca, in astfel de situatii ar fi si el tentat sa isi faca singur dreptate asemenea lui Martinovic, daca si-ar mai da pe urma vreo sanctiune si daca ar mai flutura statutul, regulamentul si documentele nefolositoare de la el din birou.

Antonio Conte

2011-10-30T18:49:00.004+02:00

L-am urmarit atent pe Antonio atat in conferintele de presa cat si in felul in care "interpreteaza" un meci. N-am considerat relevanta prestatia echipei din meciurile de pregatire, tinand cont de accidentari, plecari, veniri, Copa America si diferitele optiuni ale antrenorului.
Cateva observatii dupa primele 9 jocuri:

Lucruri pozitive:

1. Pirlo. Tot jocul e in jurului lui si e destul de bine ca e asa. E destul de simplu sa intelegi jocul lui Juventus din moment ce Pirlo moseste toate fazele ofensive. El centreaza, el face legatura dintre compartimente, el e cu diagonalele, el executa fazele fixe, el e tot ce inseamna organizarea jocului de constructie. Desigur, nu poti sa fi decat fericit ca suporter sau antrenor stiind ca ai un mijlocas atat de valoros, totusi ce se va intampla daca Pirlo se va accidenta 5 luni? Cine va juca in locul lui, cum se va schimba sistemul de joc?

2.Marchisio. Aici e mare merit al lui Conte pentru ca la inceputul sezonului toata lumea il considera rezerva lui Vidal. Marchisio a fost impus in echipa la inceput de Conte, dar in cele din urma Claudio a speculat sansa oferita jucand foarte bine, inscriind goluri, alergand enorm si devenind unul din jucatorii de baza. Conte a fost inspirat, i-a facut loc si lui Vidal in primul 11, l-a avansat putin pe Marchisio si in felul acesta echipa are un mijloc solid, dinamic, care recupereaza bine, care paseaza acceptabil si care joaca cu viteza destul de mare in ultimii 30 de metri.

3.Lichsteiner si Barzagli. Cei doi au joaca deosebit de constant. Foarte important: nu au gresit aproape deloc iar Lichsteiner cu travaliul si invaluirile sale ajuta foarte mult extrema dreapta pe faza ofensiva. Niste goluri (Parma, Inter) au plecat de la centrarile lui.

4.Matri si Vucinic pot fi si ei trecuti la plusuri, totusi au avut multe momente de inconstanta si disparitie din ritmul echipei. De asemenea Giacherini si Etigarribia atat cat au fost folosit au jucat echilibrat si folositor.

Bube:

1. Krasic. Dezamagirea ultimelor 50 de meciuri. De la meciul cu Sampdoria de anul trecut din tur nu mai joaca nimic. E un jucator labil, care probabil nu va reusi sa se impuna la Juventus. Anul acesta concurenta si pretentiile au crescut, iar Conte nu-l place aproape deloc... Ar trebui vandut in iarna pentru a recupera ceva din banii irositi cu el.

2.Chiellini a fost trompeta echipei in aproape toate meciurile (cel mai deranjant a fost cu Genoa si Fiorentina). Adversarii stiu ca joaca prost in banda si tocmai de aceea insista pe partea lui. Nu ar trebui folosit fundas stanga si poate nici chiar ca central. Are momente de prostie, anul asta au fost prea dese, iar postura de capitan nu i-a folosit cu nimic.

3.Pana acum Conte i-a asezat pe jucatori in mai multe sisteme 4-4-2 (la Siena) sau 4-5-1( asa-zisul 4-3-3 ) in majoritatea meciurilor.
Juventus a jucat foarte bine in 4-5-1 chiar daca au ratat enorm. Victoriile cu Milan, Inter si Fiorentina s-au obtinut in aceasta formula.

4.Quagliarella nu a folosit nici un minut, desi a fost nevoie de el de multe ori, a fost introdus prietenul Del Piero. Del Piero e simbolul echipei, dar asta nu justifica introducerea sa, mai ales cand ai un jucator cu 10 ani mai tanar, mai bun si poate mai util in anumite momente ale jocului.

5.Echipa cade fizic dupa prima repriza, de aceea cedeaza teren, exceptie a facut meciul cu Milan cand au fugit la acceasi intensitate 90 de minute.

6.Sa nu ne entuziasmam dupa victoria cu Inter ca sa nu patim la fel ca dupa victoria cu Milan. Inter a jucat cu Obi, Constaignos, Alvarez si Zarate.
De la inter a lipsit Samuel, Ranocchia, Forlan, Motta, Stankovic, Millito din prima echipa. Chiar si asa Interul il are pe Ranieri si e mult mai slaba decat anul trecut.

7.Fundasul stanga. De Ceglie nu confirma nici anul asta, despre Grosso nu are rost sa vorbim, iar Chiellini joaca acolo din traditie sau de nevoie.

Gesturi de campioni.

2011-05-16T15:50:00.004+03:00

Aseară Oţelul Galaţi a câştigat meciul cu Poli Timişoara şi implicit şi Campionatul. La acest meci, cu o încărcătură psihologică atât de mare, fotbaliştii timişoreni şi galeria din Galaţi au făcut nişte gesturi superbe, afişând fiecare mesaje de încurajare pentru Mihai Neşu care se află încă pe patul de spital în stare gravă.
Jucătorii echipei Poli Timişoara au intrat pe teren purtând tricouri inscripţionate cu textul "Alături de Neşu", iar fanii Oţelului au afişat un banner cu mesajul "Fii tare, Neşule!".
Este de lăudat o astfel de atitudine. Solidaritatea şi sprijinul moral, de oriunde ar veni, nu poate decât să-i facă bine lui Neşu. Nobleţea unor astfel de gesturi, tocmai pentru că e atât de rară în societatea noastră, ne face să tresărim dar, totodată, să fim şi mândri că în momentele nefaste, putem fi uniţi şi putem spera că în evenimentele tragice vom primi un ajutor atât de neaşteptat.
Deşi era meciul cel mai important din întregul campionat, şi unii şi ceilalţii s-au gândit mai întâi la Neşu şi la suferinţa lui. Admirabil! Câtă duioşie poate transmite textul unui simplu banner! Iată, o educaţie prin sport pare din ce în ce mai plauzibilă chiar şi în România.
Ca simplu suporter stelist aceste gesturi de o sensibilitate şi o frumuseşe atât de rară m-au umplut de bucurie şi m-au făcut să fiu mult mai optimist în privinţa recuperării lui Neşu. Să sperăm că inimile şi rugăciunile îndreptate spre patul lui de spital, dar mai ales Dumnezeu îi va da puterea să se recupereze.
Poate că Marius Stan are dreptate, bunul simţ a câştigat ediţia aceasta de campionat, şi credem că, mai ales după meciul de duminică seara, diferenţa de 4 puncte dintre timişoreni şi gălăţeni a dispărut.
Aşteptăm reacţia suporterilor şi jucătorilor stelişti de diseară.

Osama discipolul lui Onan

2011-05-16T15:11:00.003+03:00

De câteva zile a apărut o ştire excepţională: suntem informaţi că în fosta locuinţă a lui Bin Laden s-ar fi găsist o cantitate impresionantă de materiale pornografice! Evz.ro scrie că "Materialele pornografice - găsite la reşedinţa lui Bin Laden din Abbottabad constau în înregistrări video realizate cu echipamente electronice moderne şi sunt în număr mare, au precizat sursele citate."
În caz că nu e o glumă de-a americanilor comicul de situaţie în cazul de faţă este copleşitor. Teroristul care a îngrozit America, virilul, temutul şi respectatatul Bin Laden, bărbat cu 5 neveste era onanist! E grav dacă pornografia a ajuns să facă ravagii până şi printre terorişti, şi încă dintre cei cu harem.
Sa fi capul unui grup de ucigaşi kamikaze, să te caute CIA zeci de ani, să distrugi World Trade Center, parcă nu e compatibil cu vizionarea de filme prono(americane?).
Dacă informaţia aceasta nu este doar o calomnie atunci pentru posteritatea lui Osama este deosebit de umilitor, penibil şi degradant. Dacă însă este o minciună, atunci americanii şi-au atins scopul pentru că "din calomnie, vorba lui Beaumarchias, rămâne mereu ceva".

10 mai

2011-05-15T16:01:00.005+03:00

Unii încă mai speră şi aşteaptă meciul Universităţii de la Bistriţa pentru a se lămuri cu privire la retrogradarea echipei. Din punctul meu de vedere Craiova a retrogradat. Am sperat până în ultima clipă că echipa se va redresa dar, deşi mi-aş dori să mă înşel, nu mai este nici o speranţă. Şi Mititelu şi-a bătut joc de echipă, atitudinea sa, scandalurile cu Piţurcă, antrenorii şi jucătorii fiind determinantă în decăderea echipei.
Din păcate, toţi patronii din România sunt implicaţi sau îşi implică echipa în scandaluri.
Până şi Unirea lui Bucşaru a avut de suferit, nu datorită tăcerii patronului, ci, prin lipsa de implicare în viaţa echipei, şi mai ales, prin cârdăşia financiară şi sentimentală cu Gigi Becali.
La Steaua lucrurile sunt tragice, catastrofa de acolo e de proporţii colosale şi nu prea mai este nimic de făcut, cel mult să aşteptăm dispariţia, peste 20-30 de ani a actorului din lojă. La Dinamo este mai mult calm decât la Steaua, dar strategia, haosul şi lipsa de performanţă de acolo este omonimă cu cea a Stelei.
Steaua şi Dinamo, cele mai importante echipe de fotbal din România par nişte stafii cu perfuzii.
La Rapid tot Copos a rămas conduce locomotiva, deci implicit, răul mers al echipei.
Pazkany, a demis căruţe de antrenori, A adus şi a dat zeci de jucători, şi când era pe podium răspundea întotdeauna cu aceeaşi monedă patronilor adversari.
Porumboiu şi Iancu vorbesc şi jignesc la tv aproape la fel de mult ca Gigi Becali.
Cel puţin în fotblul românesc nu se poate vorbi despre educaţie, onoare şi civilizaţie, iar echipele sunt după chipul şi asemănarea patronilor. Nici o perspectivă de mai bine.
Pe 10 mai s-au împlinit de 145 de ani de la încoronarea lui Carol I ca Rege al României. Istoria a dovedit că a fost o dicizie foarte înţeleaptă, poate cea mai inteligentă mişcare a clasei politice româneşti.
Deşi poate părea o absurditate, una dintre cele mai bune decizii pentru fotbalul românesc, ar fi aceea de aducere a unor conducători străini. Antrenorii şi fotbaliştii străini şi-au dovedit de cele mai multe ori valoarea şi buna influenţă asupra mediului autohton, iar un grup de conducători străini, serioşi, experimentaţi şi bun cunoscători ai fenomenului ar schimba în bine fotbalul nostru la nivel de organizare şi gestionare a resurselor.
Acum 145 de ani s-a putut realiza şi încă la nivel politic, de ce acum, cel puţin pe termen scurt şi mediu nu s-ar putea implementa o astfel de idee ?

O posibilitate

2011-05-15T15:17:00.005+03:00

Din păcate, pentru suporterii stelişti, Becali nu pleacă încă, Ghencea e din ce mai goală şi cu două etape înainte de finalul campionatului Steaua este la puncte lumină distanţă de titlu.
Cu toate acestea, golul lui Dică din finalul returului semifinalei de Cupă cu FC. Braşov şi eventual încă unul, două meciuri bune ar putea spăla-salva sezonul penibil al Stelei.
Steaua are posibilitatea de a câştiga două trofee, Cupa şi Supercupa, deci câştigând implicit şi dreptul de participa din toamnă în competiţia second-hand a fotbalului european, Europa League.
Cel puţin pentru suporteri un astfel de scenariu ar fi o consolare binemeritată după un sezon ruşinos cu înfrângeri pe linie în derby-uri, plin de scandaluri, schimbări de antrenori, jigniri şi lucruri nedemne de spiritul şi istoria Stelei.
Steaua câştigătoare a Cupei şi Supercupei? Nici nu există un scenariu mai optimist pentru suporterii stelişti. Parcă tocmai de aceea, suporterii stelişti nu-şi permit să viseze atât de mult şi de departe.
Neînmplinirea scenariului de mai sus ar fi o catastrofă. Imaginaţi-vă, Steaua învinsă în finală tocmai de Dinamo, neparticiparea în UEFA, umilinţa succesivă în faţa rivalilor tradiţionali(adică de 3 ori în tot sezonul), nu există nimic mai negru şi dureros.
Personal, sunt pesimist, Steaua este o echipă bolnăvicioasă pentru a reuşi cele 2-3 meciuri bune, Steaua seamănă din cei în ce mai mult cu patronul ei, delirantă în rău, mereu promite şi nu se ţine de cuvânt, inconsecventă, dezamăgitoare pentru fani.
Totuşi, indiferent de ce se va întâmpla pe finalul acestui campionat, în finala Cupei, prin toate lucrurile bune pe care le oferă, fotbalul rămâne mereu un element estetic în cotidianul nostru , nu-i aşa domnule Robert Ilyes?

2011-05-10T15:57:00.004+03:00

Imi pare ca de foarte multe ori o parte dintre jurnalisti gasesc placere in a se victimiza, dar, si daca nu o fac, au harul, sau se educa, in gasirea cuiva care, agasat de virilitatea deontologica a jurnalistului sa ajunga sa isi piarda cumpatul si sa-i agreseze verbal sau fizic. Cei mai multi dintre ei, dupa ce traiesc astfel de evenimente se simt eroi si se lauda cu faptele lor mari, invocand violarea "libertatii presei" din Romania.
Printre jurnalistii din Romania atitudinea si exprimarea politicienilor au ajuns celebre pentru lipsa de politete, de eleganta si de maniere pe care o promoveaza "alesii". Ion Iliescu a devenit celebru, printre altele, si pentru un "Mai, animale!" adresat unui jurnalist.
In urma cu cateva zile, domnii Cristoiu si Turcescu au reusit sa intre si ei in galeria selecta a oamenilor publici cu vorbe "de duh" la adresa unei alte jurnaliste Marina Almasan, numind-o pe aceasta "maimuta" si "proasta".
Felicitari jurnalistilor pentru performanta si..la mai mare! In felul acesta, s-a dovedit ca diferenta dintre clasa politica si clasa jurnalistilor nu este prea mare, la categoria limbaj scorul fiind deocamdata egal.
Mai mult ca sigur politicienii, la cat de needucati sunt, vor gasi bineinteles, in totata intamplarea, inca un motiv de badaranie, marlanie si taranie.
Pacat.

Dupa 7 ani

2011-05-10T14:06:00.005+03:00

AC Milan a castigat titlul dupa o pauza de 7 ani, la performanta aceasta antrenorul Massimiliano Allegri aducandu-si o mare contributie.
Bineinteles, dupa meciul cu Roma jucatorii impreuna cu staff-ul au sarbatorit. Nu se putea insa ca Ibrahimovic sa nu faca si de data asta un gest de huligan autentic, suedezul necioplit "mangaindu" capul lui Cassano cu piciorul.
Cred totusi, ca tocmai in asta consta maiestria lui Allegri, a reusit sa faca dintr-o gasca de vagabonzi o echipa castigatoare, a reusit sa-i stapaneasca si sa-i provoace la joc gasca aceasta de derbedei celebri.
Jucatorii care compun echipa Milanului au fost parca adunati de prin cartierele rau famate ale Europei si pusi laolalta sa joace fotbal in trocul ros-negru: Cassano, Ibrahimovic, Boateng, Gattuso, van Bommel, sud-americanul Robinho, numai unul si unul, jucatori conflictuali, care injura la TV, tatuati in exces, batausi, ce au avut mari probleme cu antrenorii, conducatorii si colaboratorii din trecut. Parca la nici o echipa nu intalnesti un procent atat de mare de "baieti rai".

Allegri, spre cinstea sa, a reusit sa conduca vestiarul si sa-i faca sa joace astfel incat sa castige un titlu. Nu pot sa inteleg prin ce mijloace, dar, trebuie sa-l felicit, eu nu credeam ca va reusi nici locul 3.

Aud acum ca Massimiliano vrea sa intinereasca echipa si sa renunte la Van Bommel, Ambrosini, Nesta, Inzaghi şi Legrottaglie.
Din punctul meu de vedere ar fi o greseala sa renunte la Nesta si Pirlo, dar, anul trecut tot greseala am considerat si aducerea lui Allegri si s-a dovedit ca m-am inselat.
Sa vedem daca va castiga si pariul acesta!
Nu in ultimul rand, deasupra acestei performante troneaza munca si intelepciunea lui Adriano Galliani, un om cu umbra si greutate care tace si face an de an, unul dintre cei mai seriosi si eficienti conducatori din fotbalul mondial.

In ascuns

2011-05-09T14:03:00.005+03:00

Catalin Tolontan scrie pe blogul personal: "Steaua – Barcelona a fost, nu e nici un dubiu, cea mai modest promovată finală de Liga Campionilor în ţara uneia dintre participante!"
Desi pe 7 mai s-a intamplat ceva maret pentru fotbalul romanesc, totusi, cadrul si decorul de la Sevilla au fost lipsite de grandoare.
Momentul in care Iovan ridica Cupa deasupra capului e edificator, cred ca toata lumea stie la ce imagine fac referire.
Ganditi-va cata bucurie si ce de confetti, lumini, urale si blitz-uri sunt acum la o finala de Champions League.
Festivitatea de decernare e facuta in graba, fara fast, Iovan, capitanul de la Sevilla primeste Cupa din partea unui oficial, in spatele lui Balin si inca vreo cativa colegi. Toata lumea voia parca sa minimizeze importanta momentului si a trofeului obtinut. Iovan nici nu se poate bucura, ceilalti ridica mainile in aer eliberati.
Priviti ce atmosfera si in ce decor se decerneaza torfeul Champions League in anii 2000.

7 mai - o performanta obosita

2011-05-09T10:46:00.009+03:00

A mai trecut un an peste performanţa Stelei de la Sevilla, au trecut "deja" 25 de ani. Ce lucruri oare ar mai fi de spus şi nu s-au spus până acum? Parcă tot ce era de ştiut cunoaştem de mult. Povestea, declaraţiile de dinainte şi de după finală, parcursul echipei pe întreaga durată a competiţiei, Duckadam, Balint, Lacatus şi ceilalţi golurile, glumele, momentele importante, loviturile de departajare, le ştim pe toate în detaliu. Totuşi, mereu rămâne ceva nespus, iar dezvăluirea unei alte amintiri neştiute şi publicarea ei e întâmpinată cu drag şi curiozitate.
Personal, în ultimii ani, trăiesc din ce în ce mai consistent senzaţia că performanţa Stelei îmbătrâneşte. La fel ca băieţii care au realizat-o, performanţa anchilozează, oboseşte, dispare din memoria suporterilor, pierde din imagine şi e comemorata doar de nostalgici. Cupa intereseaza din ce în ce mai puţin, până şi unii stelişti par plictisiţi de ea. În alte ţări oamenii-legende se cinstesc, valorile umane se promoveaza, se onorează, probabil, doar în Romania lucrurile se întâmplă diferit. După 25 de ani de la câştigarea Cupei Campionilor o parte din foştii jucători au ieşit la o pizza.
E bine şi aşa, peste câţiva ani, pe 7 mai, probabil, vor ajunge să se adune la unul dintre ei acasă şi să sarbatorească "Cupa" la o gogoaşă şi un ceai! Au decăzut...am decăzut.
Despre originalul Cupei nu se mai ştie ceva foarte sigur, se presupune că rătaceste prin seiful lui Becali sau că zace printr-un dulap sau vreo vitrină de-a clubului. Cine ştie, pe cine mai interesează? Ce-a fost...a fost şi s-a dus.
Eorii de atunci s-au risipit şi ei: Lăcătuş s-a autoexilat în Spania, Boloni în Franţa, Balint face naveta în Moldova „Republicană”, lui Majearu i se ia un interviu din an în Paşti, Iovan e veşnicul secund, Piţurcă intră atât de des în silenzio stampa, Bumbescu la echipa de juniori, Belodedici a fost integrat în federaţia absolută a lui Mircea Sandu. În cadrul clubului îl găsim doar pe Duckadam, eroul, care a fost făcut "preşedinte" de Gigi Becali, un preşedinte de vitrină cu funcţionalitate onorifică, de decor.
Steliştii de atunci s-au veştejit, atât fotbaliştii cât şi suporterii, toţi par obosiţi, sau resemnaţi ca nişte veterani lăsaţi la vatră, semn că peroformanţa din '86 şi-a luat tributul din destinul lor. Să sperăm totuşi că odată cu scurgerea anilor stralucirea momentului şi a echipei nu va îmbătrâni în amintirea celor mai mulţi români.

Barcelona

2011-05-05T14:53:00.001+03:00

Pe Nou Camp, dar şi la meciurile din deplasare ale Barcelonei, lucrurile frumoase şi spectaculoase au ajuns să nu ne mai impresioneze, ci, să facă parte dintr-un decor predestinat, dintr-o stare de fapt previzibilă chiar şi pentru adversari. Aşa după cum ne aştepam, returul semifinalelei dintre Barcelona şi Real Madrid nu a oferit surprize, marţi seara având parte mai mult de confirmări decât de inovaţii tehnico-tactice sau de elemente neprevăzute în timpul jocului.
Surprinzătoare, neobişnuite au fost doar ploaia şi lipsa lui Mourinho, care s-a erijat de data aceasta în turistul portughez aflat în sejur la Barcelona. Deşi, dacă stăm bine să ne cugetăm, până şi ploaia poate fi suspectată ca fiind tot o strategie de-a antrenorului madrilen !
Personal mi-a lipsit Mourinho (tocmai el !), Jose fiind singurul personaj important care nu a participat la spectacol. Îl suspectez pe portughez, că şi-a programat neşederea pe banca oaspeţilor încă de la meciul tur, când probabil, a întrezărit eşecul şi eventuala suferinţă de pe Camp Nou din retur şi a ales, prin urmare, să vocifereze superior către neamţul Spark la decizia eliminării lui Pepe. Nu s-ar mai numi Mourinho dacă nu ar fi în stare de aşa ceva, deci, să ne facem datoria şi să-l bănuim de perfidie. Stau acum şi mă-ntreb dacă la intrarea spectatorului pe teren nu a fost tot mâna portughezului pentru o motivarea inedită şi suplimentară a lui Ronaldo. Totuşi, să nu-i atribuim nici măcar lui Morinho mai multe merite decât cele dovedite.
Într-adevăr spectatorul care a intrat pe teren a mai stricat puţin din farmecul spectacolului fotbalistic. Totuşi, daca ne gândim că o fi încearcat şi el să-i reamintească lui C Ronaldo că tot Messi e cel mai bun şi dacă mai punem la socoteală că sprintul lui a fost făcut în pauză şi nu în timpul meciului, atunci şi spectatorul nebunatic poate fi privit cu clemenţă şi îngăduinţă, pe Camp Nou şi spectatorii participă la spectacol, fiecare în stilul său.
Şi pentru că am amintit de spectatori, remarcabilă dar oarecum „aşteptată”, previzibilă a fost şi magnifica coregrafie de la începutul meciului la care au participat toţi cei aproape 100 000 de oameni (cine ştie, poate chiar şi Florentino Perez!). Deespre jocul bun şi posesia umilitoare a echipei ce ar mai fi de spus ? Xavi şi Iniesta sunt lunetiştii desăvârţăţi, iar Messi pe gazonul îmbibat cu apă părea campion la sky-jet, prea jalona printre valuri şi printre zidurile ridicate de madrileni. A fost frumos, frumos va fi şi în finală. Meciurile şi serile cu Barcelona sunt seri pline de frumos...asta-i o regulă şi nu poţi să nu observi la fiecare prestaţie că băieţii lui Guardiola sunt un amestec de estetică, desen tehnic, naturaleţe şi mecanică.
Deasupra tuturor acestor lucruri, miraculoasă, în sensul cel mai propriu al cuvântului a fost revenirea lui Abidal, care şi-a reluat locul în banda stângă, şi-n felul acesta va fi singurul jucător catalan care, la finalul sezonului, va avea o victorie în plus faţă de restul colegilor săi.

Omul alb si omul negru

2011-05-04T11:40:00.014+03:00

Este minutul 55 la meciul Barcelona – Real Madrid. În liniştea ploii de pe Camp Nou Higuain îi lasă locul lui Adebayor. Teoretic Emanuel Adebayor este atacant, fiind cunoscut pentru execuţiile reuşite din campionatul Angliei dar şi pentru ratările inumane de pe vremea când juca pentru Arsenal. Ce a urmat, şi ce a făcut Adebayor de la intrarea sa pe teren şi până la sfârşitul meciului, este demn de Cartea Recordurilor Sportivilor de Judo. Pe scurt, la fiecare fază în care a fost implicat, Adebayor a reuşit să-şi pună la pământ fiecare adversar. Adebayor a făcut cel putin 10 faulturi vătămătoare, toate pe la centrul terenului. Rar ţi-e dat să vezi un jucător atât de concentrat pe contactul fizic cu adversarul. Un astfel de jucător am văzut doar la meciul tur, tot în persoana lui Adebayor !
Durităţile au fost sancţionate extrem de zgomotos, togolezul având parte de multe fluierături şi apostrofări din partea publicului şi de un singur cartonaş galben din partea arbitrului belgian.
De zgomot avea să aibă parte şi Abidal la ultima schimbare guardioleană. În minutul 90, Puyol, obosit dar fericit, îi lasă locul lui Abidal. Abidal este ovaţionat în picioare de cei aproape 100 mii de oameni prezenţi pe stadion. Până la ieşirea de pe teren Puyol a gândit, poate, că ovaţiile sunt şi pentru el, dar, odată cu intrarea lui Abidal ovaţiile nu au mai curs în două direcţii ci într-o singură direcţie, cea a rănii lui Abidal. Pansament şi recuperare mai bună nici nu există!
Nu ştiu dacă Abidal a avut timp să atingă mingea în cele câteva minute cât a evoluat, deci realizările nu au putut fi prea mari, dar zgomotul intrării sale a fost o mare realizare, o realizare la care lucrează de multe săpămâni. A fost un zgomot ce a făcut uitat zgomotul provocat de intrările lui Adebayor pe tot parcursul 40 de minute de „activitate”.
Deşi aseară a fost alb (la tricou), Adebayor a lăsat o impresie tristă, el fiind şi la figurat „omul negru”, pe când Abidal a fost cu toata culoarea sa „omul alb”. Nu stiu dacă lui Abidal i s-au scos aţele de la operaţie, dar, după o întâlnire sau un contact cu togolez s-ar fi putut alege cu „o recidivă” sau cu operaţia desfăcută. Noroc că cei doi nu s-au întâlnit faţă în faţă. La cum a jucat, Adebayor cu boala lui pe adversari şi pe fotbal a provocat mai multe tumori, leziuni, hematoame şi contuzii decât a suferit Abidal în toată perioada pre şi post operatorie. Învăţăminte: reacţia tribunei variază şi în funcţie de atitudinea jucatorului, de boala pe care o are, sau de boala pe care şi-o tratează.
La final, piticii Barcelonei l-au aruncau pe Abidal spre cer şi spre finală, urându-i astfel un bun revenit pe teren şi felicitându-l pentru victoria personală din meciul cu tumoarea.
Despre Adebayor nu mai ştiu nimic...deocamdată.

Mourinho ofensiv

2011-05-02T15:43:00.004+03:00

Mourinho imi pare antrenorul cel mai inteligent din istoria fotbalului. Are calitati de psiholog, astrolog, ginecolog, biolog, strateg, e si arogant si bufon, are carisma, se cearta, joaca teatru, face misto de galeria adversa, stie uneori sa si respecte adversarul, e nostim tot timpul, are glume bune si este prin tot ce face un personaj.
Reuseste atat de bine sa atraga atentia asupra lui incat orice adversar stie ca va trebui sa joace doua meciuri deodata in timpul celor 90 de minute: unul cu Mourinho si unul cu echipa lui Mourinho.
Totusi Jose nu e perfect. Principalul sau cusur e liniaritatea, la el lipseste elementul surpriza din tactica implementata, e drept, trofeele ii tin de cald si nu e nevoie sa faca multe surprize, dar uneori elementul surpriza iti poate salva viata, sau sezonul.
Maine va fi returul cu Barcelona. Nu sunt fan Real, dar sunt fan Mourinho.
Daca imi aduc bine aminte Mourinho n-a castigat pana acum in cariera sa vreun meci pe Nou Camp, iar, pentru a trece mai departe, maine seara va trebui sa bata tocmai acolo cu 2-0, 3-0, 3-1 sau orice alta diferenta de doua goluri.Eu spun ca nu va reusi.
Presa spaniola anunta pentru maine seara un Real intr-o formula ofensiva, ofensiva in sensul ca Jose va folosi "doar" 2 inchizatori. Totusi, cat timp va juca Xavi la Barcelona e imposibil ca o echipa sa joace fotbal ofensiv, mai ales pe Camp Nou, iar portughezul stie asta.
Prietenii mei "catalani" spera la un scor mare, un 3-0 pentru Barca: "Vrem viol" zic ei!
Viol sa fie! ori intr-o parte, ori intr-alta, numai sa nu avem parte de un egal plictisitor, circ, cadre, grimase si declaratii de-ale lui Mourinho vom avea din belsug!

1923 - Preludiu pentru un viitor necrolog

2011-05-02T14:13:00.005+03:00

Duminică noaptea pe site-ul Gazetei Sporturilor citeam o ştire de statistica sportiva : La meciul Stelei cu Bistriţa au fost în Ghencea 1923 de spectatori.
Ca o ironie a sorţii, meciul urmator al Stelei va fi tot în Ghencea, cu Rapid, club înfiintat în 1923! O fi şi numerologia o ştiinţă.
În fine, astfel de evenimente nu fac decât să confirme ceea ce ştiam de mult despre fotbalul românesc, anume, că este in moarte clinică, cu alte cuvinte, sufletul fotbalului românesc e în drum spre Rai (sau mai degrabă Iad) iar leşul a început să putrezească pe stadioane şi prin birourile Ligii.
Dar hai să fim cinstiţi, îi putem învinui pe suporteri cu ceva? Îi poti trage la răspundere pe bieţii oameni pentru ca nu-şi iubesc echipa, pentru că nu şi-o susţin, pentru că nu sunt lângă ea? (Doamne, ce clisee!)
Ce motive mai are suporterul român să meargă la stadion?
Cred că primele 10 răspunsuri ar fi : să scape de nevastă , să facă o cură cu seminţe, să îşi facă norma săptămânală de înjurături, sau orice altă tâmpenie, dar în nici un caz să vadă fotbal.
Biletele la meci sunt ieftine, totuşi, a te uita 90 de minute la un meci din Romania a început să fie o pierdere de timp sau un timp de enervare.
Mai nou până şi la Timişoara (sau Craiova) din ce în ce mai puţini oameni merg la stadion. Craiovenii sunt parcă de-nţeles...
Prietenul meu cel mai bun, care este un "catalan desăvârşit", nu uită să mă intrebe periodic: "De ce mai urmăreşti campionatul românesc?" şi, recunosc, pe zi ce trece, îmi vine tot mai greu să-i ofer un răspuns serios.
Poate c-o fac din obicei, sau poate din milă, sau, măcar, pentru a fi eu cel de-al 1923-lea+1.

Despre vise

2011-03-31T16:40:00.003+03:00

Dumnezeu nu oboseste, deci nu doarme. Dumnezeu e Atotputernic, Atotstiutor.
In Geneza se spune ca omul este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu trebuie sa aiba minte, constient, inconstient si subconstient...
Se naste deci intrebarea : Dumnezeu viseaza? Dar ingerii?
Ti-ar placea sa ai un Dumnezeu care are un "inconstient" si "subconstient" ?
Asocierea lui Dumnezeu cu ideea de inconstienta = absurditate!
Ne putem imaginea un Dumnezeu sau un inger care doarme? Sau unul care viseaza?
Se zice ca Dumnezeu sta cu picoarele pe nori.
Cui i-ar placea un Dumnezeu-visator, sau unul cu capul in nori?!

Despre pesti.

2010-11-26T21:33:00.008+02:00

Recunosc, nu stiu foarte multe lucruri despre pesti.
Aproape toti pestii par "baieti" si aproape toate pasarile par "fete".
La prima vedere par nu doar niste niste fiinte pasnice ci si plictisitoare mai ales pentru ca nu prea scot sunete.
E adevarat sunt colorati, de dimensiuni diferite si cu tot felul de ciudatenii in comportament. Se misca prin apa precum pasarile prin aer.
Da, pestii sunt pasarile mute ale apei.
Pesti nu pot comunica "verbal", rezulta de aici ca pentru ei trebuie sa fie foarte importanta privirea.
"Ochi de vultur" ar trebui sa aiba un corespondent in lumea pestilor.
Baietii astia, pestii, nu tipa, nu ragusesc si nu canta.
Sunt si foarte comici, fac mereu cu branhiile miscarea aia teribil de comica. :)
Pestii sunt foarte tacuti si conflictele dintre ei se rezolva probabil in liniste sau cel mult in soapta.
Nu au nevoie sa se spele pe dinti si banuiesc ca nu li se intampla des sa le fie sete.
Ei nu scuipa pe nimeni. As paria multi bani ca in Tara Pestilor nu exista nici o lege prin care sa fie obligati sa faci dus. O astfel de lege ar fi buna pentru oameni.
Cum ar trebui sa se intample unui peste astfel incat el sa spuna stins: "mi s-a uscat gura"?

Mi-ar place ca macar un peste sa fi fost spanzurat/inecat/strangulat cu o alga si care sa fi gandit urmatoarele : "nu mai am aer!".

Despre tristete

2010-11-01T11:23:00.003+02:00

Tristetea e unica si tocmai de aceea nu poti vorbi despre empatie.
Bucuria si iubirea sunt lucruri subiective dar pot fi impartasite, pe cand tristetea e doar ceva propriu.
Tristetea isi are rolul lui, e un fel de igiena pentru fericire. Tristetea nu este un dezastru ci un proces. Tristetea nu sufera grade de comparatie decat din exterior.
Nu merita sa fi trist decat daca esti singur, doar atunci iti poti plange de mila.
Tristetea e cruda, nu simte nimic, nu-i e mila de nimeni si reuseste sa se impuna inauntru indiferent de conditiile meteo.
Tristea nu e niciodata trista, e intotdeauna binedispusa sa-ti tina companie ani de zile. Nu are frati gemeni dar nici surori. Tristetea e uneori o oglinda bine lustruita care nu poate fi murdarita decat atunci cand dispare lumina.
Tristetea este ea insasi 24 de ore pe zi. Pentru sinucigasi ea e un mod de evadere, pentru oamenii veseli ea e vecina cu depresia. Pentru oamenii obisnuiti tristetea e o cunostiinta care ii viziteaza in cele mai lenese momente ale existentei.
Tristetea nu pierde niciodata la pariuri, ea are intotdeauna inspiratia de a miza toata nefericirea pe cota cea mai mare.

Dor

2010-10-06T19:32:00.002+03:00

Uneori nu e suficient sa iti fie dor de cineva.
Uneori trebuie sa transporti durerea din piept mai departe si sa te faci ca ploua.
Cand te faci ca ploua nu ploua. Incepe furtuna si dupa ce plangi un pic in tine, te speli pe fata (tot in tine) si doar in felul asta viata merge mai departe.
Omul e o fiinta fara garantii, iar pentru el importanta e supravietuirea.
Supravietuirea se leaga de existenta, deci "a fi" ramane suficient pentru fiinta umana.
Egoismul porneste probabil de la existenta, de la nevoia de supravietuire.
Si dorul sau durerea e tot o treaba egoista.
Cand ne e dor de cineva hranim de fapt o emotie egoista, in situatiile acelea ne e dor de dor.

O pauză

2010-06-18T02:01:00.005+03:00

Iubesc pauzele, relaxările, plimbările, momentele de odihnă, somnul, suspendarea, întreruperile, recreaţiile, răgazurile, popasul şi poposirea.
Asta poate pentru că om fiind sunt fragmentar, dar şi pentru liniştea dobândită în astfel de momente, linişte ce mă transformă într-o maşină de contemplare şi meditaţie.
Îmi place să muncesc atât fizic cât şi intelectual dar pauza este cea care te face să observi şi să te bucuri de ce ai realizat. Pauza poate fi şi un moment de analiză.
În timp ce mănânci, lucrezi, citeşti, gândeşti, faci sex, visezi, trăieşti trebuie să-ţi iei timp pentru pauze.
Cand se sinucide omul ia o pauză destul de...veşnică de la viaţă.
Când moare, omul e de fapt concediat de Dumnezeu. În astfel de situaţii existenţa ne dă somaj.
Nu e recomandabil să dai sau să primeşti pauză de la iubire.

În somn.

2010-06-18T01:48:00.003+03:00

Visul îmi pare a fi una dintre cele mai grozave stări din existenţa umană.
Deşi nu am experiment revelaţia intuiesc visul ca o formă internă de (auto)revelaţie. Visul e o deformare a realităţii într-un stil autentic, propriu pentru fiecare caz.
Visul e o combinaţie de halucinaţie şi alienare. Numai pentru "trăirea" viselor şi viaţa tot merită trăită.
Eu am dezavantajul de a nu visa într-o gamă cromatică prea bogată, aproape că pot spune, despre visele mele, că au fost mai mult în alb-negru, sau în negru şi alb. Cu toate astea nu mă simt sărac.

Elogiul apusului

2010-06-11T01:35:00.005+03:00

În Ardeal.

Ieri, spre seară, calătoream cu trenul.

Am avut o revelaţie: nu pot fi vesel sau binedispus în amurgul zilei.

Când văd soarele la apus întotdeauna ceva în mine coboară.

Odată cu apusul începe şi viaţa mea, începe ziua mea, adică noaptea.

Apusul este o incantaţie pentru romantism dar în nici un caz pentru fericire.

Trăiască luna!

Apusul trebuie să fie preludiul lunii.

Auto

2010-06-09T02:37:00.002+03:00

Statistic suntem destul de puternici, capabili să facem multe lucruri memorabile.

Poţi să te sinucizi.
Poţi să te speli pe mâini şi pe tot corpul.
Poţi să te auto-satisfaci, să te masturbezi.
Poţi să îţi faci singur masaj.
Poţi să te mănânci, din lipsă de hrană.
Poţi să te tunzi.
Poţi să te citeşti sau să te citezi.
Poţi să faci faci pipi pe tine.
Poţi să-ţi furi singuri căciula.
Poţi să te tâlhăreşti.
Poţi să te scri, tatuându-te.
Poţi să vorbeşti singur.
Poţi să te taci.
Poţi să te pedepseşti, să te baţi.
Poţi să te calci în picioare.
Poti să te pupi.

Nu poţi să te săruţi.
Nu poţi să te îngropi singur.
Nu poţi să te naşti pe tine însuţi.
Nu poţi să procreezi singur.
Nu are sens să te cununi singur.

Despre sărut

2010-06-08T18:25:00.003+03:00

Sărutul este o ciupitură executată de nişte buze pe gura cuiva.
E surprinzător că fiecare om îşi aduce aminte cu plăcere de prima lui experienţă ca "victimă".

Ipoteze

2010-06-04T15:01:00.002+03:00

Îngerul întreabă : " Ce faci, omule ? "
Omul răspunde : " Spre deosebire de tine, în fiecare zi, eu mor. "

Omul întreabă : " Ce faci, îngeraşule? "
Îngerul răspunde: " Când nu am grijă de tine, zbor."

Omul întreabă: " Ce faci, Doamne ? "
Dumnezeu răspunde : " Eu sunt ! "

Dumnezeu : " Ce faci, omule? "
Omul : " ... "

Nedumerire.

2008-09-19T16:14:00.009+03:00

De ce injuraturile,in special cele romanesti,au in primul rand o tenta atat de profund sexuala?

O injuratura devine cu atat mai oribila cu cat numarul membrilor familiei celui injurat e mai mare si cu cat perversitatea descrisa de text e mai salbatica si bogata.

A face sex e pentru majoritatea oamenilor o chestiune de placere,de bucurie,o problema de satisfactie profund trupeasca deci, teoretic,cel injurat ar trebui sa nu fie deranjat de astfel de cuvinte decat daca cel care il injura e monstruos,are un fizic dezgustator,sau te sperie prin grotesc!

Ma adresez barbatilor acum.

Gandeste-te cum ar fi ca la o reuniune familiala sa apara Angelina Jolie si sa te injure sexual pe tine si pe neamul tau! Pai oare cati barbati din familia ta nu au visat,nu si-au imaginat deja scenariul descris de injuratura! Le-ar face placere sa implineasca o astfel de "profetie",o astfel de rostire chiar daca ea e exprimata in termeni deloc comuni,eleganti si amuzanti.

Cred ca la inceput deranja imoralitatea sugerata de textul injuraturii si nu actul care se preconiza in mintea "injuratorului".

Sigur...normal ca nu iti doresti ca mama ta sa faca sex cu tot felul de persoane,dar nici tu nu-ti doresti sa-ti inseli o sotie pe care o iubesti,chiar daca asta e o inselare "virtuala" si unilaterala.

E o explicatie minimala si destul de superficiala dar e bazata pe inspiratie de moment si criza de timp.

Sunt convins de asemenea ca mai toata lumea isi doreste ca sa i se zica in fata mai degraba "sa mori,prostule!" decat "bag ceva in gura lu mama/sora/nevasta/fiica ta"!
Si totusi gravitatea in sine e mai mare in cazul primeia.

Despre aspectul mistic al injuraturilor romanesti ("du-te dracu" , "mortii ma-tii" "luate-ar dracu' ") voi reveni intr-o emisiune viitoare.

Asa ca don't "go to hell"!

Luni.

2008-08-18T15:34:00.002+03:00

E o zi ca oricare alta...
E o zi lunga...
E prima zi de dupa week-end.
E una din cele mai lungi zile de servici impreuna cu Vineri,Marti,Miercuri si Joi.
E ziua in care constientizez mai multe lucruri decat Vinerea.
E ziua in care am redescoperit pe cineva.
E Luni.

Hm.

2008-08-07T16:27:00.005+03:00

Cum ar fi ca la maturitate sa uiti totul ?

Sa te trezesti intr-o dimineata langa cine te-ai culcat si sa nu stii nimic.
Sa uiti toate cuvintele ,sa-ti uiti amintirile si sentimentele.
Sa nu-ti doresti nimic,de fapt sa nu stii sa-ti doresti ceva...
Sa-ti uiti instinctele si reflexele...ticurile si obiceiurile.
Sa nu stii sa vorbesti nimic,sa gandesti nimic.
Sa te trezesti intr-o stare de goliciune absoluta: intelectuala,emotionala,afectiva si rationala.
Cine ar fi in stare sa te invete sa te "umpli"?

Ar fi oare asta o forma de lene perfecta si inconstienta?

Interzis minorilor.

2008-08-06T15:12:00.002+03:00

Nu stiu ce sa cred...dar am auzit ceva ultra-senzational: a aparut pornografia in Braile si dovada e poza de mai sus.:))

Oricum ce e acolo e Braile,recent cineva mi-a confirmat asta.

Sursa http://www.adventisttm.org/2008/03/23/3-de-x/

Nunta.

2008-08-06T14:47:00.001+03:00

In week-end am fost la o nunta unei prietene dragi si desi sunt tentat sa fac o alegorie ma abtin.

Nuna a fost la Bucuresti si a fost cea mai frumoasa nunta la care am participat pana acum,ceremonie religioasa a fost mult mai scurta si condensata ca de obicei si in plus a fost si mai inedita.

A fost singura nunta la care am participat si care a avut o orchestra (de camera) care a intretinut atmosfera din timpul mesei.
De asemenea sala (restaurantul Casei Armatei) a fost grandioasa...si probabil sala cea mai luxoasa in care am intrat pana acum.
Aceleasi cuvinte si despre meniu...divers,estetic,gustos...si mai neplictisitor si deloc clasic.

Tot week-end-ul a fost foarte interesant si obositor,dar pana la urma am avut numai de castigat!

Oboseala.

2008-07-10T19:59:00.005+03:00

O fiinta draga mie mi-a spus ca m-a visat. Eram la nunta,la nunta mea.
Lasand la o parte ce zic alde Freud si Jung,despre vise cunosc despre vise un singur lucru:-atunci cand visezi nunta,realitatea care ti se va intampla va fi pe dos!
Pentru ca mi-e atat de draga nu i-am mai spus semnificatia visului,poate pe viitor...:)

Vara

2008-07-08T21:17:00.000+03:00

Vara
Am un prieten cersetor si acum un numar de zile a fost ziua lui. Anul trecut i-am luat drept cadou o ciocolata. Anul asta am incercat sa-i iau din mana sticla de spirt cu care se auto-cinstise.Nu m-a lasat.
Peste cateva zile l-am intlanit din nou...altii in incercarea de a-i lua banii i-au luat bastonul...si l-au lovit in cap.
Din cauza unor incompetenti nu am putut sa dau examenul pentru scoala de soferi.
Poful de SM m-a picat la probleme. L-am injurat de nevasta. Jumate de ora am fost despartit de iubita mea...cumplita senzatie.
Un copil fara certificat de nastere mi-a spus ca vrea sa se inscrie la scoala...are vreo 12 ani.
Maine merg la doua interviuri...
Azi-noapte am dormit doua ore.